Despre punctele tari şi punctele slabe ale României în ceea ce priveşte turismul de sănătate am stat de vorbă cu dr. Emil Imbri, consilier în cadrul Ministerului Sănătăţii.
Turismuldesanatate.ro: În ce stadiu se găsește turismul de sănătate în România?
Turismul de sănătate în România este la început de drum – el există, se dezvoltă pe anumite zone, timid, nu avem a ne lăuda cu mulți turiști care să vină la noi pentru astfel de servicii, însă, din date furnizate de ANAT, acum un an-doi au fost peste 60.000 de persoane care au venit în țara noastră pentru turismul de sănătate. Bineînțeles că datele sunt incomplete, pentru că nu toți turiștii spun pentru ce vin. Dar se pare că 250 milioane de euro ar fi intrat pe zona aceasta. Potențial există, și curiozitate și solicitare pentru România există.
Proiectul este însă la început pentru că a fost lăsat să se desfășoare la libera opțiune a celor care doresc să ofere servicii în acest sector și a celor care au încredere să vină. Nu este nimic organizat și nici susținut de către instituțiile Statului. Am ajuns la o fază în care instituțiile Statului și Guvernul au conștientizat faptul că zona aceasta ar putea să aducă venituri – se fac estimări și am putea ajunge la 3-4% din PIB cu turismul de sănătate. Este, cred eu, un procent credibil. Pentru că în țările cu tradiție în acest domeniu, cum sunt Ungaria, Turcia, apoi cele mai îndepărtate – Malaysia, Indonezia, India, culmea, turismul de sănătate aduce mult peste 7% din PIB.
Ce fel de turism de sănătate ar avea de oferit România ?
Practic, considerăm că și noi am putea să ne dezvoltăm pe toată zona. Noi avem turismul de recuperare și de întreținere, care acum funcționează mai degrabă ca turism intern – foarte puțini turiști vin de afară pentru turismul balnear. Și am putea dezvolta o zonă care este total neexploatată, și anume turismul medical: stomatologia, oftalmologia, chirurgia plastică, chirurgia cardiacă intervenționistă, cu protezarea cardiacă și ortopedică, nu excludem nici varianta de fertilizare in vitro.
România beneficiază de factori naturali de cură recunoscuți în primul rând istoric și, mai nou, de reevaluarea făcută de către Institutul de Balneologie, o reevaluare a resurselor naturale atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere al calităților terapeutice. Am început să omologăm deja stațiunile turistice care au factori naturali de cură și avem un prim un grup de zece stațiuni care, prin hotărâre de Guvern, au devenit stațiuni turistice balneare. Şi mai este un grup de zece stațiuni pe care sperăm să le putem promova la fel până la sfârșitul acestui an. Prin această acțiune noi omologăm niște localități și certificăm oficial, la nivel de Stat, faptul că, în aceste stațiuni, factorii naturali de cură au calități terapeutice.
Deci ele funcționau și până acum, dar nu era oficializată această calitate a lor.
Da. În România avem peste 120 de localități cu resurse naturale cu proprietăți terapeutice, din acestea cam 40 sunt stațiuni turistice de interes național și vreo 80 stațiuni turistice de interes local. Subliniez că din acestea mai mult de 25 sunt localități recunoscute istoric ca stațiuni terapeutice, din perioada romană și promovate în perioada regală, dar și în perioada comunistă, iar turiștii veneau în număr mare. Practic, lumea te uită dacă nu promovezi continuu aceste lucruri și dacă nu arăți din când în când că resursele respective și-au păstrat calitățile. La noi o problemă acum este lipsa de credibilitate. Faptul că oferim servicii în zone cu condiții nu foarte bune, la prețuri mici, pune semne de întrebare. Trebuie să ieși în exterior cu o ofertă credibilă. Ca să o faci credibilă, trebuie să o susții prin instituțiile statului, să poți spune că Institutul de Balneologie, care este acreditat, singurul din România care face astfel de analize și care este un institut vechi și recunoscut internațional, certifică aceste calități. Ca să fii și mai credibil, ar fi normal ca, printr-o acțiune tot instituțională, organisme din afară să-ți facă aceste analize și să le compare cu rezultatele lor, să le confirme.
Un fel de audit internațional.
Exact, iar cu aceste rezultate ale laboratoarelor europene, acceptate și recunoscute internaţional, noi putem să arătăm țărilor din jur că ceea ce le vindem noi este este real. Apoi, trebuie să vii cu niște studii clinice – înainte, în fiecare localitate balneară, fiecare pacient venea cu investigații făcute, se nota starea de sănătate, suferințele prezente, istoricul medical, iar la finalul curei, care durează 18 zile, se mai făcea o evaluare și se notau pe fișe rezultatele, obiective și subiective. Pe baza acestor fișe se făcea o sinteză și se spunea că în stațiunea cutare, într-un an de zile, atâția turiști au venit la tratament, un număr X au plecat remontați, cu o îmbunătățire a rezultatelor analizelor uzuale care se fac pentru afecțiunea respectivă. Și atunci puteai să ieși cu o statistică. Aceste lucruri trebuie făcute de o instituție, iar această instituție este Ministerul Sănătății prin Institutul de Balneofizioterapie.
După care trebuie să vii cu o ofertă de unități în care aparatura și personalul sunt certificate și acreditate. Trebuie să poți să spui că acolo lucrează medici și asistenți care sunt toți profesioniști, că au studiile necesare, experiență în domeniu, ca să dai certitudinea celor care vin aici că nu vin pe mâna unor persoane neinstruite sau medici de abia ieșiți de pe porțile facultății. În plus, aparatura medicală importată cu care sunt dotate trebuie să aibă avizele Uniunii Europene, să fie cumpărată pe baza unor certificări de calitate. De altfel, în România există organisme de certificare a aparaturii medicale – astfel de certificări îți asigură securitatea în timpul manvrelor terapeutice – ca să dau un exemplu, nu riști să fii electrocutat.
Și condițiile hoteliere trebuie să îndeplinească anumite standarde.
Să știți că, în bună parte, condițiile hoteliere s-au reglat: îmi vine în minte tot timpul stațiunea Băile Felix, cu hotel de patru stele, cu bază de tratament modernă, Sovata cu lanț hotelier, Danubius, recunoscut și la Londra, și în Ungaria.
Aceste îmbunătățiri sunt făcute din fondurile statului sau din fonduri europene?
Atât din fonduri europene, cât și investiții făcute de stat. Apoi, cabinetele medicale trebuie să aibă autorizație de funcționare din partea Ministerului Sănătății și Colegiului Medicilor. Mai sunt încă multe alte obiective pe care trebuie să le atingi. În final trebuie să oferi un pachet de servicii complet, ceea ce nu au multe țări. Asta înseamnă că pe recuperare și pe tratament balnear să se specifice și să se amintească un fapt dovedit științific și recunoscut și de Organizația Mondială a Sănătății: că în România există aproape toate resursele naturale la un loc – și aici vorbim de aer, nămoluri, mofete, ape termale reci și calde, saline, toată gama posibilă de tratamente. Puține țări au toți acești factori la un loc. Sunt 12 grupe de afecțiuni recunoscute de Organizația Mondială a Sănătății care pot fi tratate sau pot fi prevenite prin acești factori naturali și care se pot, deci, trata în România. Acestea sunt atuuri extraordinare.
“În România există aproape toate resursele naturale la un loc”
Noi trebuie să mergem şi pe ideea că în România există medici de vârf, recunoscuți internațional și că există clinici, în special private, care pot oferi servicii cu tehnologie recunoscută ca fiind tehnologie de vârf. Că avem niște prețuri mici față de cele practicate afară – acest lucru vine din faptul că nu poți să crești prețurile într-o țară cu un PIB scăzut, în care puterea de cumpărare a serviciilor medicale este mică, nu poți să faci o diferență foarte mare între prețurile pe care le oferi celor din țară și cele pe care le oferi celor de afară. Oferta prez în fara țării treb să conțină costurile reale ale servicii precum și un mod traspare de calculare a acestora.
Deci, sigur că România este tentantă, prin preţuri, prin faptul că nu există liste de așteptare. Punctul slab însă este garantarea acestor servicii. Față de alte servicii, la cele medicale, riscul unui malpraxis sau al unei manevre greșite este destul de mare. Și aici trebuie mers pe minimalizarea riscului pentru pacient. Nicăieri actul medical nu este lipsit de risc, dar faptul că accidentele și insuccesele sunt puține ar putea fi dovedit printr-un istoric al clinicii: atâtea persoane s-au operat la noi, atâția au fost nemulțumiți.
Deci lucrurile acestea se cunosc, toți cei care au aceste pârghii în mâini le știu, ce ar trebui făcut în continuare?
Practic, vom trece de la o fază în care s-a semnat un Protocol între instituții de stat în vederea susținerii tursimului de sănătate, fază în care reprezentanții acestor instituții s-au mai întâlnit și au stabilit linii și direcții de acțiune, iar în momentul acesta putem trece la o altă fază, în care ar trebui semnat un Memorandum de către instituții, prin care acestea să fie responsabilizate , să se stabilească obiective și termene. Cred că Ministerul Sănătății ar fi cel mai în măsură să inițieze un Memorandum de acest gen, care să fie discutat în Guvern. Un obiectiv important ar fi realizarea unui Centru Național de Informații pentru Turismul de Sănătate.
În ce ar consta acest Centru?
Ar fi ceea ce este acum un Centru de Informații Turistice, însă cu un bagaj de informații mult mai larg și din mai multe zone: turism, posibilităţi de acces, oferte medicale, preţuri, alte servicii turistice, oferte opționale de turism. Ar fi o bază de date online în care orice persoană interesată poate primi răspunsuri: vreau să-mi fac un tratament de recuperare, vreau operaţii estetice, un tratament la dinţi – unde să mă informez dacă România are aşa ceva şi, dacă are, ce şi unde are? Şi obligatoriu va avea un site cu informaţii a cătror veridicitate este garantată de instituţiile statului care au semnat Memorandumul. Acest proiect este avut în vedere pentru anul 2013, pe lângă activităţile de certificare de care vă spuneam.
Este un proiect amplu.
Este un proiect complet. În Ungaria, statul a investit pentru dezvoltarea unei rețele de cabinete medicale stomatologice dotate cu aparatură de vârf şi care, practic, în momentul de faţă, opresc o mare parte din turiștii care doresc să acceseze servicii stomatologice. Unii ajung şi în România, avem şi noi clinici stomatologice foarte bine dezvoltate. Ungaria a mai avut un proiect, în care autoritățile au hotărât că, timp de 12 ani, investesc în turismul balnear. Au aceleaşi resurse ca şi noi, stau pe aceleaşi rezerve de ape termale (zona Arad-Oradea). Ei au dezvoltat reţeaua de recuperare cu baze de tratament, cu wellness şi spa-uri, cu condiţii deosebite, cu posibilităţi de distracţie, cazare la nivel de lux. Şi noi, cu aceleași resurse de ape termale, ne uităm dincolo şi ne petrecem weekendurile în bazele lor de tratament. Finanţarea a mers constant, au dezvoltat infrastructura şi au dat posibilitatea privatului să se dezvolte în zona respectivă, au dat credibilitate prin aceste investiţii constante. Suntem departe, dar nu este exclus să facem şi noi aşa ceva. De aceea este un proiect atât de vast, la care obligatoriu trebuie să înceapă să colaboreze structurile de care vă vorbeam: Ministerul Sănătății, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Ministerul Educației, Colegiul Medicilor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate. La Educaţie sunt bazele şi clinicile de tratament universitare care, în momentul de faţă, conform legislației, nu pot să ofere servicii contra cost. O ușoară armonizare a legislației, care este un alt obiectiv important, ar trebui să dea posibilitatea acestor clinici, care sunt dotate extraordinar, să poată să deschidă un circuit separat, care să nu influenţeze negativ procesul de învățământ. Profesioniştii să poată lucra cu un program bine stabilit în aceste clinici pentru a oferi servicii contra cost și turiștilor din afara țării. De asemenea, Casa Națională de Asigurări de Sănătate ar trebui să colaboreze cu Casele Europene de Sănătate, devenind practic tot un garant – dacă ai contract cu Casa din România, înseamnă că ai îndeplinit nişte condiţii, care pot fi acceptate la un anumit nivel şi dincolo. Ar putea fi o decontare a serviciilor în regim de reciprocitate, pentru că şi mulţi români pleacă în afară, şi obțin servicii pe care CNAS le decontează conform legislației actuale.
În noiembrie-decembrie 2013 intră în vigoare directivele Uniunii Europene care se referă la asistenţa medicală transfrontalieră.
Pe lângă inațiativele mai sus aminitite, un rol important de credibilizare a turismului de sănptate românesc îl au și Colegiul Medicilor și organizațiile patronale din România, OPTBR-ul, Asociația Primarilor din Stațiunile Turistice, ANAT-ul. În momentul de faţă, firmele noastre de turism mai degrabă duc afară, decât aduc în ţară turişti, pentru că nu cum să demonstreze că au unde să-i aducă. Trebuie să intervină relaţionarea cu firme internaţionale de renume: TUI-ul, de exemplu, are un departament de sănătate, “TUI vital”, care se ocupă strict de turismul de sănătate şi care are pretenții foarte clare vizavi de locaţia pe care o recomandă. Ar mai trebui să ne gândim la înființarea unei asociații a orașelor balneare din România care ar putea stabili colaborări cu Asociația Orașelor Termale din Franța, din Italia. Cu statutul de staţiune balneară omologat prin hotărâre de Guvern s-ar putea obține un punctaj mai mare la depunerea proiectelor din fonduri europene și administrația locală ar putea benfecia de un ajutor real pt dezvoltarea urbei.
Pentru a fi acreditată ca staţiune balneară, o stațiune trebuie să aibă o infrastructură, căi de acces – tren sau aeroport -, să aibă hoteluri, nu doar pensiuni, să aibă minimum o bază de tratament acreditată de Institutul de Balneologie. Sunt țări care nu au resurse și pentru care SPA-urile sunt locomotiva şi acolo, cu mare zgârcenie, oferă acces şi la resurse natuirale, majoritatea fiind produse pe care le importă. În aceste zone, spa-urile devin loxomotiva, atrag un număr mare de turiști. La noi locomotiva ar trebui să fie această bogăţie de resurse naturale şi la care obligatoriu trebuie să lipeşti un SPA – pentru că sunt persoane care îşi pot permite să plătească pentru wellness și pentru întreținere. Apoi, avem branduri renumite în lume, avem brandul Ana Aslan, avem un Institut Național de Medicină Alternativă care nu este folosit – noi când auzim de acupunctură râdem, când de fapt ar trebui să vină că completeze această ofertă. În final, putem spune că beneficiem de foarte multe posibilități de tratament din care putem face un pachet complet și complex.
Ce ar putea să facă pe cont propriu autorităţile locale sau medicii din cabinete pentru a-şi creşte numărul de clienţi din afară, înainte de crearea acestei structuri organizatorice la nivel naţional?
Ce au făcut și până acum, dar noi considerăm că printr-un program bine gândit, cu ajutorul instituțiilor, noi îi putem să ajuta să crească adresabilitatea spre această zonă.
Pe 23-25 ianuarie 2013 va avea loc Forumul Naţional pentru Turismul de Sănătate, ediţia a II-a, la care sperăm să participe reprezentanţii instituţiilor cu rol concret în dezvoltarea turismului de sănătate, pentru a face o analiză lucidă a sistemului și a potențialului.
Mariana Minea
